Tristia
Ovid
Ovid: Tristia. Ponto. Wheeler, Arthur Leslie, editor. Cambridge, MA; London, UK: Harvard University Press; William Heinemann Ltd., 1939 (printing).
- me quoque despera,[*](despero) fuerim cum parvus et ante,
- illi, qui fueram, posse redire parem.
- contudit ingenium patientia longa malorum,
- et pars antiqui nulla vigoris adest.
- siqua [*](siqua Bentley saepe) tamen nobis, ut nunc quoque, sumpta tabella est,
- inque suos volui cogere verba pedes,
- carmina nulla mihi sunt scripta, [*](carmina sunt mihi scripta aut nulla vel carmina scripta mihi sunt nulla) aut qualia cernis,
- digna sui domini tempore, digna loco.
- denique non parvas animo dat gloria vires,
- et fecunda facit pectora laudis amor.
- nominis et famae quondam fulgore trahebar,
- dum tulit antemnas aura secunda meas.
- non adeo est bene nunc ut sit mihi gloria curae:
- si liceat, nulli cognitus esse velim,
- an quia cesserunt primo bene carmina, suades
- scribere, successus ut sequar ipse meos?
- pace, novem, vestra liceat dixisse, sorores:
- vos estis nostrae maxima causa fugae,
- utque dedit iustas tauri fabricator aeni,
- sic ego do poenas artibus ipse meis.