Tristia

Ovid

Ovid: Tristia. Ponto. Wheeler, Arthur Leslie, editor. Cambridge, MA; London, UK: Harvard University Press; William Heinemann Ltd., 1939 (printing).

  1. nix iacet, et iactam ne [*](ne nec) sol pluviaeque resolvant,[*](resolvunt corr. Ehwald)
  2. indurat Boreas perpetuamque facit.
  3. ergo ubi delicuit nondum prior, altera venit,
  4. et solet in multis bima manere locis
  5. tantaque commoti vis est Aquilonis, ut altas
  6. aequet humo turres tectaque rapta ferat.
  7. pellibus et sutis arcent mala frigora bracis,
  8. oraque de toto corpore sola patent.
  9. saepe sonant moti glacie pendente capilli,
  10. et nitet inducto candida barba gelu;
  11. nudaque consistunt, formam servantia testae,
  12. vina, nec hausta meri, sed data frusta bibunt.
  13. quid loquar, ut vincti concrescant frigore rivi,
  14. deque lacu fragiles effodiantur aquae?
  15. ipse, papyrifero qui non angustior amne
  16. miscetur vasto multa per ora freto,
  17. caeruleos ventis latices durantibus, Hister
  18. congelat et tectis in mare serpit aquis;
  19. quaque rates ierant, pedibus nunc itur, et undas
  20. frigore concretas ungula pulsat equi;